marți, 6 aprilie 2010
Ninsoare de cireşi
Frunză verde
Lemn uscat
De amnar nescăpărat
Primăvara a îmbrăcat
Broderia gerului
Prinsă-n coama mărului
La ‘nţărcatul mielului
Floare albă de cireş
Alb curat ce nu dă greş
Dar se tânguie şi moare
Sub zăpada care-l doare
Şi nu-l doare de durut
Îl doare că a tăcut,
A stins ochii…
Neştiut
Gerul a cusut în zori
Veşminte de sărbători
Pe umerii florilor
La ’nţărcatul mieilor…
Ningeţi trist cireşilor...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fooooarte draguta poezia asta, Silvia!
RăspundețiȘtergereEu nu sunt foarte mult cu poezia, dar creatiile tale sunt cumva... armonioase cred ca e cel mai bun cuvant!
Felicitari!
... Si pentru blog! :-)
Multumesc frumos pentru gandul bun,!
RăspundețiȘtergere