marți, 6 aprilie 2010

Ninsoare de cireşi
















Frunză verde
Lemn uscat
De amnar nescăpărat
Primăvara a îmbrăcat
Broderia gerului
Prinsă-n coama mărului
La ‘nţărcatul mielului

Floare albă de cireş
Alb curat ce nu dă greş
Dar se tânguie şi moare
Sub zăpada care-l doare
Şi nu-l doare de durut
Îl doare că a tăcut,
A stins ochii…
Neştiut
Gerul a cusut în zori
Veşminte de sărbători
Pe umerii florilor
La ’nţărcatul mieilor…

Ningeţi trist cireşilor...

2 comentarii:

  1. Fooooarte draguta poezia asta, Silvia!

    Eu nu sunt foarte mult cu poezia, dar creatiile tale sunt cumva... armonioase cred ca e cel mai bun cuvant!
    Felicitari!

    ... Si pentru blog! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos pentru gandul bun,!

    RăspundețiȘtergere