Dojană la Verona

“De ce

cu dulce risipire cheltui”…

Mă dojenea cândva

Bătrânul Will

Când ne plimbam agale

Prin Verona,

Sub teii ce ningeau

Cu nemuriri.

E-n firea voastră

Să jonglaţi cu anii

Căutând averi

În minele de lut,

Inconştienţi sperând

Ca banii,

Frumos să facă

Al vostru suflet slut

Şi omorâţi încet, încet,

Iubirea primită-n dar,

Nu dată cu-mprumut…