Frunză verde
Lemn uscat
De amnar nescăpărat
Primăvara a îmbrăcat
Broderia gerului
Prinsă-n coama mărului
La ‘nţărcatul mielului
Floare albă de cireş
Alb curat ce nu dă greş
Dar se tânguie şi moare
Sub zăpada care-l doare
Şi nu-l doare de durut
Îl doare că a tăcut,
A stins ochii…
Neştiut
Gerul a cusut în zori
Veşminte de sărbători
Pe umerii florilor
La ’nţărcatul mieilor…
Ningeţi trist cireşilor...
Fooooarte draguta poezia asta, Silvia!
RăspundețiȘtergereEu nu sunt foarte mult cu poezia, dar creatiile tale sunt cumva... armonioase cred ca e cel mai bun cuvant!
Felicitari!
... Si pentru blog! :-)
Multumesc frumos pentru gandul bun,!
RăspundețiȘtergere